O acțiune pedagogică eficace asupra unor copii fragezi trebuie să constea în a-i ajuta să înainteze pe căile independenței, în sensul de a-i iniția în acele prime forme de activitate care să-i facă în stare să se ajute singuri și să nu fie o povară pentru alții din cauza incapacității lor. A-i ajuta să învețe să umble fără ajutor, să fugă, să sară, să coboare scările, să ridice obiectele căzute, să se îmbrace și să se dezbrace, să se spele, să vorbească pentru a-și exprima clar nevoile, să se silească să-și împlinească singuri dorințele – iată educația independenței. Noi îi servim pe copii; acesta este un act de servilism față de ei, nu mai puțin fatal decât un act care tinde să sufoce o pornire spontană, utilă, a lor.” (Maria Montessori – Descoperirea copilului, p. 98).