Metoda ”Reggio Emillia” are la bază viziunea lui Loris Malaguzzi, profesor şi filozof, care consideră copilul „nu ca o persoană imatură, ci una cu mult potențial, capabilă să contribuie la propria dezvoltare”. În centrele educaţionale Reggio, copiii sunt implicaţi în activităţi diverse: pictura, desenul, sculptura, modelajul, muzica, jocuri de construcţie, jocuri de rol, citit şi scris. Pentru desfăşurarea acestor activităţi sunt folosite materiale cât mai naturale, acestea devenind „instrumente ale învăţării şi descoperirii”.
FILOZOFIA REGGIO EMILIA
„Pedagogia ascultării” este o altă caracteristică a metodei Reggio şi scoate în evidenţă rolul educatorului de a asculta, observa şi a se documenta cu privire la evoluţia unui copil. Practic, copilul „participant activ la formarea identităţii, abilităţilor şi autonomiei sale, va fi lăsat să se manifeste într-un mediu în care interacţionează cu ceilalţi copii, cu adulţii, dar şi cu ideile.”
– ”La educacion infantil en Reggio Emilia” – Loris Malaguzzi
